10 definiții pentru emanatism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANATISM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.
emanatism sn [At: DN3 / E: fr émanatisme, ger Emanatism] Doctrină filozofico-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație Si: (rar) emanaționism.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANATISM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMANATISM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANATISM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emanatism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emanatism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emanatism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMANATISM s. v. emanaționism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMANATISM s. (FILOZ.) emanaționism.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emanatismsubstantiv neutru
- 1. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent. DEX '09 DNsinonime: emanaționism
etimologie:
- Emanatism DEX '98 DEX '09
- émanatisme DEX '09 DEX '98 DN