22 de definiții pentru elizeu elisău elisee eliseu elisiu eliziu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELIZÉU s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.

elizeu [At: DLR / V: ~iseu, (înv) ~isău, ~isee sf, ~isiu (S și: elysiu), ~ziu, ilizeu / Pl: ~ee și (înv) ~eiuri, ~ei sm / E: fr Élisée, lat Elysium] 1 sn (Mit) Regiune a Infernului cu primăvară veșnică unde sălășluiau după moarte sufletele eroilor și ale oamenilor virtuoși Si: paradis Vz cer, eden, rai. 2 a (Liv; îs) Câmpiile (sau grădinile, înv, câmpurile) ~ee ori, înv, câmpii ~ei (sau ~eilor) Elizeu (1). 3 a (Fig) Fericit. 4 (Pex) Loc încântător. corectată

ELIZÉU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.

ELIZÉU, elizee, s. n. Locul unde credeau cei vechi că se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival; în expr.) Cîmpiile elizee = elizeul.

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion].

ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai. II. adj. câmpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium)

ELIZÉU ~e n. Loc unde, conform credinței vechilor greci, se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. /<fr. élisée, lat. elysium

*elizéŭ, V. elisiŭ. Ca adj. Cîmpiile elizee (fr. les champs Élysées), cîmpiile Elisiuluĭ (la Paris, parcu’n care e situat Elizeu).

Elizee (Câmpiile) f. pl. 1. Mit. locașul eroilor și al oamenilor virtuoși după moartea lor; 2. fig. loc desfătător.

*elísiŭ n. (lat. Elýsium, d. vgr. Elýsion). Mit. Paradisu celor vechĭ, o regiune a infernuluĭ unde hălăduĭaŭ ceĭ virtuoșĭ orĭ vitejĭ și unde domnea o primăvară eternă. Alt Elisiŭ era socotit în insulele Fortunate (astăzĭ Canarele). – Și Elizéŭ (după fr. Élysée, lat. Elvséum, greșit îld. Elýsium), care nume se dă și palatuluĭ prezidentuluĭ republiciĭ la Paris. V. empireŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. elizée

Elizée (Câmpiile ~) s. propriu f. pl.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Câmpiile Elizee 1. Regiune subpământeană imaginară din mitologia greacă, dincolo de fluviul Okeanos, unde își aveau lăcașul după moarte eroii protejați de Zeus. Unii le-au echivalat cu Insulele Fericiților, identificate fără certitudine cu insulele Canare. 2. V. elizeu.

CÎMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (în mitologia greacă, apoi și în cea romană), frumoasă cîmpie situată la capătul pămîntului (sau sub pămînt) unde își găseau pacea eternă sufletele celor buni (aleși de zei).

Intrare: elizeu
elizeu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elizeu
  • elizeul
  • elizeu‑
plural
  • elizee
  • elizeele
genitiv-dativ singular
  • elizeu
  • elizeului
plural
  • elizee
  • elizeelor
vocativ singular
plural
elizeu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elizeu
  • elizeul
  • elizeu‑
plural
  • elizeuri
  • elizeurile
genitiv-dativ singular
  • elizeu
  • elizeului
plural
  • elizeuri
  • elizeurilor
vocativ singular
plural
elisău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elisee
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eliseu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elisiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eliziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elizeu elisău elisee eliseu elisiu eliziu

etimologie: