16 definiții pentru elizeu

ELIZÉU s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.

ELIZÉU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium.

ELIZÉU, elizee, s. n. Locul unde credeau cei vechi că se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival; în expr.) Cîmpiile elizee = elizeul.

Elizée (Câmpiile ~) s. propriu f. pl.

elizéu s. n., art. elizéul

elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. elizée

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion].

ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai. II. adj. câmpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium)

ELIZÉU ~e n. Loc unde, conform credinței vechilor greci, se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. /<fr. élisée, lat. elysium

Elizee (Câmpiile) f. pl. 1. Mit. locașul eroilor și al oamenilor virtuoși după moartea lor; 2. fig. loc desfătător.

*elísiŭ n. (lat. Elýsium, d. vgr. Elýsion). Mit. Paradisu celor vechĭ, o regiune a infernuluĭ unde hălăduĭaŭ ceĭ virtuoșĭ orĭ vitejĭ și unde domnea o primăvară eternă. Alt Elisiŭ era socotit în insulele Fortunate (astăzĭ Canarele). – Și Elizéŭ (după fr. Élysée, lat. Elvséum, greșit îld. Elýsium), care nume se dă și palatuluĭ prezidentuluĭ republiciĭ la Paris. V. empireŭ.

*elizéŭ, V. elisiŭ. Ca adj. Cîmpiile elizee (fr. les champs Élysées), cîmpiile Elisiuluĭ (la Paris, parcu'n care e situat Elizeu).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÎMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (în mitologia greacă, apoi și în cea romană), frumoasă cîmpie situată la capătul pămîntului (sau sub pămînt) unde își găseau pacea eternă sufletele celor buni (aleși de zei).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Câmpiile Elizee 1. Regiune subpământeană imaginară din mitologia greacă, dincolo de fluviul Okeanos, unde își aveau lăcașul după moarte eroii protejați de Zeus. Unii le-au echivalat cu Insulele Fericiților, identificate fără certitudine cu insulele Canare. 2. V. elizeu.

Intrare: elizeu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elizeu elizeul
plural elizee elizeele
genitiv-dativ singular elizeu elizeului
plural elizee elizeelor
vocativ singular
plural
elizeu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elizeu elizeul
plural elizeuri elizeurile
genitiv-dativ singular elizeu elizeului
plural elizeuri elizeurilor
vocativ singular
plural