12 definiții pentru electrotehnică
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELECTROTEHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice. Facultatea de electrotehnică.
ELECTROTEHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază aplicațiile industriale ale electricității. [Gen. -cii. / cf. fr. électrotechnique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROTEHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice și magnetice din punct de vedere al aplicațiilor lor în tehnică. [G.-D. electrotehnicii] /<fr. électrotehnique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROTEHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din fr. électrotechnique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
electrotehnic, ~ă [At: LEG. EC. Pl: 78 / V: (rar) ~ecn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrotechnique] 1 sf Știință care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor tehnice. 2 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 3-4 a Care aparține electrotehnicii (1-2). 5-6 a Privitor la electrotehnică (1-2). 7-8 Specific electrotehnicii (1-2). 9 a Privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*electrotécnic și -téhnic, -ă adj. Relativ la aplicarea industrială a electricitățiĭ: școală electrotehnică. S. f. Știința electricitățiĭ industriale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
electrotehnică s. f., g.-d. art. electrotehnicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
electrotehnică, gen. electrotehnicii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ELECTROTÉHNICĂ (< fr. {i}) s. f. 1. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor în tehnică. 2. Ramură a tehnicii care are ca obiect studierea aplicațiilor tehnice ale fenomenelor electrice și magnetice, precum și proiectarea, construcția și exploatarea echipamentelor folosite în instalațiile care utilizează aceste aplicații. Problemele e. se referă la producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electromagnetice (probleme de electroenergetică sau de curenți tari) și la producerea, transportul, reproducerea și utilizarea semnalelor electromagnetice purtătoare de informație (probleme de curenți slabi).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
electrotehnicăsubstantiv feminin
- 1. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- électrotechnique DEX '09 DEX '98 DN