15 definiții pentru efor eforos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia dintre cei cinci magistrați cu largi și importante atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos.

éfor sm [At: ȘINCAl, HR. III, 199/22 / V: (îvr) ~os / Pl: ~i / E: ngr ἐφορος] 1 (Înv) Supraveghetor. 2 (Înv) Persoană care avea grijă de ceva sau de cineva. 3 Membru în consiliul de conducere al unei eforii (1) Si: epitrop. 4 (Pex) Persoană care conducea consiliul de conducere al unei eforii (1). 5 Fiecare din cei cinci magistrați, în Sparta antică, cu largi atribuții în politica internă și externă a statului.

ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului. – Din ngr. éforos.

ÉFOR, efori, s. m. (Învechit) Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. În față se puseseră jilțuri... pentru cei trei efori. CAMIL PETRESCU, O. I 194.

ÉFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat în Sparta fiecăruia dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control, fiind instituiți ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru în conducerea unei eforii. [< éphore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].

ÉFOR s. m. 1. (în Sparta antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control. 2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2). (< fr. éphore, gr. ephoros)

efor m. 1. numele celor cinci magistrați spartani, însărcinați a supraveghea execuțiunea legilor; 2. inspector, membrul unei eforii.

*éfor m. (vgr. éphoros). În vechea Spartă, nume dat celor cincĭ magistrațĭ electivĭ stabilițĭ ca să contrabalanțeze autoritatea regilor și a senatului. Membru al uneĭ eforiĭ. V. epitrop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EFOR s. (BIS.) epitrop, (Bucov.) antist.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

éfor (éfori), s. m. – Epitrop, administrator. – Mr. efur. Ngr. ἔφορος (sec. XVIII). – Der. eforie, s. f. (administrație), din ngr. ἐφορία (Gáldi).

Intrare: efor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efor
  • eforul
  • eforu‑
plural
  • efori
  • eforii
genitiv-dativ singular
  • efor
  • eforului
plural
  • efori
  • eforilor
vocativ singular
  • eforule
  • efore
plural
  • eforilor
eforos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efor eforos

  • 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: antist epitrop un exemplu
    exemple
    • În față se puseseră jilțuri... pentru cei trei efori. CAMIL PETRESCU, O. I 194.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia dintre cei cinci magistrați cu largi și importante atribuții în politica internă și externă a statului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: