14 definiții pentru efendi
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EFENDI s. m. (Înv.) Titlu onorific dat în Turcia învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi.
efendi smi [At: NECULCE, ap. LET. II, 436/16 / V: (înv) af~ / S și: effendi / A și: efendi / E: tc efendi] (Tcm) 1 (Înv) Titlu de politețe dat învățătorilor și funcționarilor civili turci. 2 Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre un bărbat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFENDI sm. Titlu onorific dat, în Turcia funcționarilor civili și învățaților: acesta era doctorul, casei unui ~ din Constantinopoli BOL. [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EFENDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFENDI s. m. invar. (Turcism) Titlu de politețe turcesc postpus unui nume propriu. Petreceam zile întregi la Balta-Liman... cu Wefyk-efendi. GHICA, S. 370. – Accentuat și: efendi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
efendi m. în Turcia, titlu dat funcționarilor civili și învățaților, în opozițiune cu agá, dat excluziv militarilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eféndi m. (turc. eféndi, d. ngr. afthéndis [scris -ntis], stăpîn). În Turcia, titlu dat principilor imperialĭ, funcționarilor civilĭ aĭ statuluĭ și învățaților (în opoz. cu aga, titlu dat numaĭ militarilor). – La Ĭenachi Cog. afendi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divan-efendi sm [At: (a. 1693), ap. ȘIO II2, 48 / V: ~isi / E: tc divan efendisi] (Tcî) Funcționar al divanului (1) care îndeplinea funcția de secretar și care adesea citea firmanul la înscăunarea domnitorilor din Țările Române.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reis-efendi m. od. marele cancelar al Porții, ministru de externe: după mai multe conferințe cu vizirul și cu reis-efendi GHICA. [Turc. REYS EFENDI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
efendi (înv.) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
efendi (înv.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
efendi s. m. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
efendi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
efendi s. m. – Domn (titlu turcesc dat demnitarilor civili). – Var. (înv.) afendi. Mr. afende. Tc. efendi (Șeineanu, III, 51; Ronzevalle 35), și acesta din ngr. ἀφέντης < gr. αὐθέντης. Mr., direct din ngr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
efendisubstantiv masculin
- 1. Titlu onorific dat în Turcia învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. DEX '09 DLRLC
- Petreceam zile întregi la Balta-Liman... cu Wefyk-efendi. GHICA, S. 370. DLRLC
-
etimologie:
- efendi DEX '98 DEX '09