8 definiții pentru eșalonare eșelonare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșalonare sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) eșel~ / Pl: ~nări / E: eșalona] 1-2 Dispunere pe eșaloane (1-2) Si: eșalonat1 (1-2). 3 Repartizare (a unui tot, a unei unități) în mod succesiv, în părți, la intervale de timp egal distanțate și fixate în prealabil Si: eșalonat1 (3). 4 Așezare într-o anumită ordine, în timp sau în spațiu Si: eșalonat1 (4).

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona.

EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; împărțire, repartizare.

EȘALONÁRE s.f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei; repartizare, dispoziție pe eșaloane. [< eșalona].

eșelonare sf vz eșalonare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri

eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonării; pl. eșalonări


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EȘALONARE dispunere în timp și spațiu a aeronavelor sau parașutiștilor în cădere liberă în scopul prevenirii abordajelor.

Intrare: eșalonare
eșalonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșalonare
  • eșalonarea
plural
  • eșalonări
  • eșalonările
genitiv-dativ singular
  • eșalonări
  • eșalonării
plural
  • eșalonări
  • eșalonărilor
vocativ singular
plural
eșelonare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.