eșantionare sf [At: DN³ / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat¹ (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat¹ (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat¹ (4).

EȘANTIONARE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].

eșantionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

*eșantionare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

eșantionare s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări

EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.