7 definiții pentru dăscălire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂSCĂLIRE, dăscăliri, s. f. (Rar) Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. – V. dăscăli.
dăscălire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: dăscăli] 1-5 Exercitare a profesiunii de dascăl (1-2, 5, 14) Si: dăscălit1 (1-5). 6 Sfătuire. 7 Dojenire. 8 Cicălire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂSCĂLIRE, dăscăliri, s. f. Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. – V. dăscăli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂSCĂLIRE, dăscăliri, s. f. Acțiunea de a dăscăli. Să poată reîncepe dăscălirea lăutarilor. REBREANU, I. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dăscălire (rar) s. f., g.-d. art. dăscălirii; pl. dăscăliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dăscălire (rar) s. f., g.-d. art. dăscălirii; pl. dăscăliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăscălire s. f., g.-d. art. dăscălirii; pl. dăscăliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dăscălire, dăscălirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dăscăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să poată reîncepe dăscălirea lăutarilor. REBREANU, I. 21. DLRLC
-
etimologie:
- dăscăli DEX '98 DEX '09