6 definiții pentru durificat
Explicative DEX
DURIFICA, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.
DURIFICA vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durific. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DURIFICA durific tranz. A face să se durifice. /Din dur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DURIFICA mă durific intranz. A deveni mai dur; a căpăta duritate. /Din dur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
durifica vb., ind. prez. 1 sg. durific, 3 sg. și pl. durifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DURIFICA vb. a (se) întări. (A ~ un metal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: durificat
durificat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
durifica, durificverb
etimologie:
- dur DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.