16 definiții pentru durăit duruit

durăít sn [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~ruít / Pl: ~uri / E: durăi] (Pop) 1-5 Durăire (1-5).

DURĂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

DURĂÍT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

DURUÍT, duruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.

DURUÍT s. n. Faptul de a durui; zgomot făcut de roțile unei căruțe, de tunet, de un obiect care se rostogolește sau care este tîrît pe pămînt etc.; huruit. Desluși chiote și duruit depărtat de roți, cine știe unde, către podul cel mare al Tupilaților. CAMILAR, TEM. 141. Poarta se încuie în urma lui cu un duruit greu. DUNĂREANU, CH. 234. Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei calește. NEGRUZZI, S. I 15.

duruít s. n., pl. duruíturi

duruít s. n., pl. duruíturi

DURĂÍT s. v. huruitură.

DURUÍT s. v. huruitură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DURĂÍT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

DURUÍT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, huruială, huruit, huruitură, (reg) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DURĂÍT, -Ă, durăiți, -te, adj. v. DURĂI. – [DLRM]

Intrare: durăit
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durăit durăitul durăi durăita
plural durăiți durăiții durăite durăitele
genitiv-dativ singular durăit durăitului durăite durăitei
plural durăiți durăiților durăite durăitelor
vocativ singular
plural
duruit (zgomot; -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duruit duruitul
plural duruituri duruiturile
genitiv-dativ singular duruit duruitului
plural duruituri duruiturilor
vocativ singular
plural