DUMESNICIT, -Ă, dumesniciți, -te, adj. (Învechit, despre animale) Domesticit; (fig. despre oameni) potolit, îmblînzit. (Atestat în forma domesnicit) De nu s-ar teme duduca s-o mănînc. – Nu, moș Arbore, că te cred domesnicit. ALECSANDRI, T. 1379. – Variantă: domesnicit,-ă adj.