11 definiții pentru dușmănos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dușmănos, ~oa a [At: NEGRUZZI, S. I, 248 / Pl: ~oși, ~oase / E: dușman + -os] Plin de dușmănie Si: dușmănesc (1), ostil, răuvoitor.

DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. – Dușman + suf. -os.

DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. – Dușman + suf. -os.

DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie; ostil, răuvoitor. N-avea nimic dușmănos în înfățișare. SADOVEANU, Z. C. 178. Trufia dușmănoasă prefă-o-n neputință. MACEDONSKI, O. II 258. ◊ Fig. Vînturi dușmănoase... Abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V. A. 9. Sînt locuri în care apele devin rele, dușmănoase. BOGZA, C. O. 197. Gonim, storși de puteri, Prin marginea pădurii De-acuma dușmănoase. CAMIL PETRESCU, V. 86. ◊ (Adverbial) Mihai privește dușmănos către Maxim. DAVIDOGLU, O. 41. Trecătorii călcau dușmănos în zloată. C. PETRESCU, A. 438.

DUȘMĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; ostil; vrăjmaș. /dușman + suf. ~os

dușmănos a. plin de dușmănie: muiere dușmănoasă.

dușmănós, -oásă adj. Plin de dușmănie: privire dușmănoasă. Adv. Cu dușmănie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. dușmănoásă, pl. dușmănoáse

dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. sg. dușmănoásă, pl. dușmănoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUȘMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mânios, potrivitor. (O acțiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)

DUȘMĂNOS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 2. neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. ranchiunos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) țînaș, zăcaș. (Intenții ~.) 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

Intrare: dușmănos
dușmănos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușmănos
  • dușmănosul
  • dușmănosu‑
  • dușmănoa
  • dușmănoasa
plural
  • dușmănoși
  • dușmănoșii
  • dușmănoase
  • dușmănoasele
genitiv-dativ singular
  • dușmănos
  • dușmănosului
  • dușmănoase
  • dușmănoasei
plural
  • dușmănoși
  • dușmănoșilor
  • dușmănoase
  • dușmănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)