16 definiții pentru dușcă dutcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚȘCĂ, duști, s. f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. ◊ Expr. A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească. – Din sb. dušak (gen. duška).[1]

  1. În DEX’98: DÚȘCĂ, duște. LauraGellner

dúșcă sf [At: KLEIN, D. 207/ Pl: dúște, îvr ~șci / E: srb dužak] 1 Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2 (Îe) A da (de) ~ A bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească.

DÚȘCĂ, duște, s. f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. ◊ Expr. A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească. – Din scr. dušak (gen. duška).[1]

  1. În DEX’09: DÚȘCĂ, duști. LauraGellner

DÚȘCĂ s. f. Cantitatea de băutură (mai ales de rachiu sau vin) care se poate bea dintr-o dată; înghițitură, sorbitură. Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. Vivat!...Încă o dușcă, Bujoraș dragă. ALECSANDRI, T. 239. Mai bea o dușcă, băiete, zise un bătrîn. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Expr. A da de dușcă = a bea dintr-o înghițitură, pe nerăsuflate. Ca să nu ne strice hatîrul, dă de dușcă ș-al treilea stacan de țuică. VLAHUȚĂ, O. A. 390. «Mă închin, băieți, la fața voastră cu sănătate»... Și dă paharul de dușcă. CREANGĂ, A. 95.

DÚȘCĂ f. Cantitate de băutură alcoolică băută dintr-o singură înghițitură. A da de ~ a bea până la fund dintr-o înghițitură. /<sb. dušak

dușcă f. înghițire, sorbitură: trase câte o dușcă de rachiu CR. [Slovean DUȘEK (DUȘKA), suflare].

dúșcă f., pl. ște și ștĭ (vsl. *duška, d. duhŭ, duh, duša, suflare; rus. duška, supapă, răsuflătoare; sîrb. za dušak, dintr’o suflare). Fam. Înghițitură, sorbitură: o dușcă de vin, a băut tot paharu dintr’o dușcă. De dușcă, dintr’o singură răsuflare (bînd), pe nerăsuflate. V. suflet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dúșcă s. f., g.-d. art. dúștii; pl. duști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÚȘCĂ s. gât, gură, înghițitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

DUȘCĂ s. gît, gură, înghițitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dúșcă, duște, s.f. – Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. – Din srb. za dušak „fără să respire”, rus. duška „răgaz” (Cihac, Conev, cf. DER); din scr. dušak (gen. duška) (DEX, MDA).

dúșcă, duște, s.f. – Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. – Din srb. za dušak „fără să respire”, rus. duška „răgaz” (DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da de dușcă expr. a bea dintr-o răsuflare.

Intrare: dușcă
dușcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușcă
  • dușca
plural
  • duști
  • duștile
genitiv-dativ singular
  • duști
  • duștii
plural
  • duști
  • duștilor
vocativ singular
plural
dușcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dușcă
  • dușca
plural
  • duște
  • duștele
genitiv-dativ singular
  • duște
  • duștei
plural
  • duște
  • duștelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dutcă
  • dutca
plural
  • dutce
  • dutcele
genitiv-dativ singular
  • dutce
  • dutcei
plural
  • dutce
  • dutcelor
vocativ singular
plural

dușcă dutcă

  • 1. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sorbitură înghițitură attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117.
      surse: DLRLC
    • Vivat!... – Încă o dușcă, Bujoraș dragă. ALECSANDRI, T. 239.
      surse: DLRLC
    • Mai bea o dușcă, băiete, zise un bătrîn. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ca să nu ne strice hatîrul, dă de dușcă ș-al treilea stacan de țuică. VLAHUȚĂ, O. A. 390.
        surse: DLRLC
      • «Mă închin, băieți, la fața voastră cu sănătate»... Și dă paharul de dușcă. CREANGĂ, A. 95.
        surse: DLRLC

etimologie: