7 definiții pentru drăcuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRĂCUIRE, drăcuiri, s. f. Acțiunea de a (se) drăcui. – V. drăcui.
DRĂCUIRE, drăcuiri, s. f. Acțiunea de a (se) drăcui. – V. drăcui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăcuire1 sf [At: MACEDONSKI, O. III, 32 / Pl: ~ri / E: drăcui1] Drăcuială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăcuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drăcui2] Drăcuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRĂCUIRE, drăcuiri, s. f. Acțiunea de a drăcui, ocărîre, blestem. [Popa] ne da... o sută de mătănii spre ispășirea... drăcuirilor și afurisirilor ce nu încetai să ne iasă din gură. MACEDONSKI, O. III 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drăcuire, drăcuirisubstantiv feminin
-
- [Popa] ne da... o sută de mătănii spre ispășirea... drăcuirilor și afurisirilor ce nu încetai să ne iasă din gură. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
-
etimologie:
- drăcui DEX '98 DEX '09