14 definiții pentru drugă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drúgă sf [At: DEX / Pl: ~úgi / E: srb druga] 1 Fus lung și gros pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru saci, covoare țărănești etc. 2 Cantitatea de fuior așezată pe drugă (1). 3 (Înv) Drug (1) scurt. 4 (Reg) Știulete de porumb.

DRÚGĂ, drugi, s. f. 1. Fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior pusă pe acest fus. 2. (Înv.) Drug scurt. 3. (Reg.) Știulete de porumb. – Din sb. druga.

DRÚGĂ, drugi, s. f. 1. Fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior pusă pe acest fus. 2. (Înv.) Drug scurt. 3. (Reg.) Știulete de porumb. – Din scr. druga.

DRÚGĂ, drugi, s. f. Fus mare și gros de tors și de răsucit fuior sau canură pențru urzeala de țesut lăvicere, țoale, saci etc. I-am văzut ibovnica... I-am văzut pe maică-sa... Una din furcă Torcînd, Alta din drugă-Ndrugînd. TEODORESCU, P. P. 551. ♦ Cantitate de fuior sau de lînă răsucită pe acest fus. Torceam împreună cu dînsa, la umbra nucului lor, cîte-o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63.

DRÚGĂ ~gi f. Fus mare pentru tors firele de urzeală (pentru saci sau lăicere). /<sb. drugă

drugă f. 1. fus gros de tors firele pentru urzeală: baba bătrână nu se sperie de druga groasă PANN; 2. stulete de porumb. [Serb. DRUGA].

drúgă f., pl. ĭ (sîrb. drúga, fus. V. drug). Fus mare de răsucit fuĭoru. Ștĭulete de popușoĭ. – V. fercheteŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drúgă (fus) s. f., g.-d. art. drúgii; pl. drugi

drúgă (fus) s. f., g.-d. art. drúgii; pl. drugi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRÚGĂ s. v. bătător, cocean, știulete.

dru s. v. BĂTĂTOR. COCEAN. ȘTIULETE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

drúgă, drugi, (drugalău), s.f. – (reg.) Fus mare cu care se toarce lâna pentru cergi și gube (Dăncuș, 1986). ♦ (onom.) Druga, Drugan, Drugănișteanu, Druguș, Drugă, nume de familie (13 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. druga „fus” (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).

drúgă, drugi, (drugalău), s.f. – Fus mare cu care se toarce lâna pentru cergi și gube (Dăncuș 1986). – Din srb. druga.

DRUGĂ, drugi, s. f. Făcăleț (în Crișana).

Intrare: drugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dru
  • druga
plural
  • drugi
  • drugile
genitiv-dativ singular
  • drugi
  • drugii
plural
  • drugi
  • drugilor
vocativ singular
plural