12 definiții pentru drob (pl. -uri)

drob2 [At: NECULCE, ap. LET. II, 313/7 / V: ~op / Pl: ~i sm, ~uri, (10) ~oábe sn / E: bg, rs дроб, srb drob] 1 sm Bulgăre de sare. 2 sm Bucată mare, tăiată sau ruptă dintr-o materie solidă. 3 sm (Pan) Bucată mare dintr-un aliment. 4 sm (Pfm; îe) Prostie cu ~ul Prostie mare. 5 av Foarte tare. 6 av Ca grunzul de sare. 7 sn (Mun) Masă solidă. 8 sn (Olt) Cheag de sânge. 9 sm (Ban) Fărâmătură. 10 sn (Reg) Turmă mare. 11 sn (Csc) Intestine. 12 sn Organe interne de miel. 13 sn Prapur (de miel). 14 sn Mâncare preparată din organe interne de miel tocate, amestecate cu verdeață, învelite în prapur și coapte Si: (reg) cighir1 (3). 15 sn (Reg) Cutia teascului de vin Si: durbacă.

DROB1, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ♦ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., sb. drob.

DROB1, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ◊ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.

DROB, (I 1, II) drobi, s. m., (I 2, 3) droburi, s. n. I. (De obicei determinat prin «de sare») Bucată mai mare de sare; bulgăre. V. bolovan. Moș Luca, de te-a întreba cineva... de ce trag caii așa de greu, să spui că aduci niște drobi de sare de la Ocnă. CREANGĂ, A. 128. Trei iezi cucuieți, Ușa mamii descuieți, Că mama v-aduce vouă: Frunze-n buze, Lapte-n țîțe, Drob de sare În spinare. id. P. 20. Drobul se plătește o para oca. I. IONESCU, P. 36. ♦ (Regional, cu determinări) Bucată mare. Că și noi te-om dărui... La ispas Cu-n drob de caș. ȘEZ. XXIII 114. 2. (Adesea determinat prin «de miel») Măruntaie de miel; mîncare preparată din măruntaiele de miel învelite în prapor și prăjite în tavă; (regional) cighir. Să tai mielul ăla al nostru și să-i mîncăm drobul. ISPIRESCU, L. 66. Dar apoi cozonacii... și plăcinta de drob ! CARAGIALE, O. II 341. ◊ (În comparații și metafore) La fîntînă, o babă, zbîrcită drob și uscată scîndură, turna apă într-un urcior. DELAVRANCEA, T. 28. 3. Cutia teascului de vin. II. Arbust din familia leguminoaselor (Cytisus hirsutus).

drob (măruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburi

DROB s. v. coș, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.

DROB2 ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfășurate în prapur și date la cuptor. /<bulg., sb. drob

drob n. 1. bulgăre și în special bulgăre de sare (12—20 oca); 2. coșul teascului de vie; 3. Bot. V. drobiță. [Pol. DROB, bucată].

drob n. măruntaie (mai ales de miel): să tai mielul și să-i mănânc drobul. [Serb. DROB, intestine].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DROB s. 1. bulgăre, grunz, (pop.) zgrunț, zgrúnțur. (Un ~ de sare.) 2. (BOT.; Genista tinctoria) drobiță, (reg.) drobișór, drobușór, genístră, grozámă, spártă. 3. (BOT.; Isatis tinctoria) drobușór, (reg.) boiengioáie, cardamá, drobișór, laba-mî́ței.

drob s. v. COȘ. LADĂ. LEMNUL-BOBULUI. SALCÎM-GALBEN.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

drob, droburi s. n. (vulg.) penis.

Intrare: drob (pl. -uri)
drob (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drob drobul
plural droburi droburile
genitiv-dativ singular drob drobului
plural droburi droburilor
vocativ singular
plural