15 definiții pentru droșcă droașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

dróșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1 / V: ~oáș~ / Pl: ~ște, (pop) ~ști, (înv) ~sce, ~șce, ~șci / E: rs дрожка] 1 (Îvp) Trăsură pe arcuri, cu patru roți (mai mică decât careta sau caleașca) Si: birjă, caleașcă, trăsurică. 2 (Înv; îs) ~ de birjă Birjă.

DRÓȘCĂ, droște și droști, s. f. (Învechit) Trăsură descoperită; birjă. Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. ◊ Expr. (Învechit) Droșcă de birjă v. birjă. – Variantă: (rar) droáșcă (CAMIL PETRESCU, O. II 147) s. f.

DRÓȘCĂ ~te f. înv. Trăsură mică, descoperită, pe arcuri. /<ucr. drozka

droșcă f. trăsură de piață, mai mică decât careta sau caleașca. [Rus. DROJKA].

dróșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. dróžka, d. rus. dróžki, dim. d. drógi, pl. d. drogá, targă; pol. [dial.], ceh. drožka, droagă, droșcă, de unde germ. droschke, birjă. V. droagă). Cam vechĭ. Birjă. Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită.

droașcă1 sf [At: IOVESCU, N. 62 / Pl: ~ște / E: nct] (Arg) Spinare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dróșcă (înv.) s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște

dróșcă s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRÓȘCĂ s. v. birjă, trăsură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dróșcă (dróște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri).

Intrare: droșcă
droșcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droște
  • droștele
genitiv-dativ singular
  • droște
  • droștei
plural
  • droște
  • droștelor
vocativ singular
plural
droșcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droști
  • droștile
genitiv-dativ singular
  • droști
  • droștii
plural
  • droști
  • droștilor
vocativ singular
plural
droașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droașcă
  • droașca
plural
  • droaște
  • droaștele
genitiv-dativ singular
  • droaște
  • droaștei
plural
  • droaște
  • droaștelor
vocativ singular
plural

droșcă droașcă

  • 1. învechit popular Trăsură descoperită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: birjă trăsură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9.
      surse: DLRLC
    • Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160.
      surse: DLRLC

etimologie: