donatist, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~iști, ~e / E: fr donatiste] 1 smf Adept al donatismului. 2 a Referitor la donatism. 3 a Care aparține donatismului.

DONATIST, -Ă adj. Referitor la donatism. // s.m. și f. Adept al donatismului. [< fr. donatiste].

DONATIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al donatismului. (< fr. donatiste)

donatist s. m., adj.m., pl. donatiști; f. sg. donatistă, pl. donatiste

donatiști s. m. pl. Adepți ai schismei creștine donatiste din nordul Africii din sec. 4-5 d. Hr., întemeiată de episcopul de Cartagina Donat (†355), care se opunea bis. oficiale și amestecului statului în treburile bisericești și predica întoarcerea la modul de viață comunitar al primilor creștini; aripa sa de stânga o reprezentau agnosticii. – Din Donat (n. pr.).

DONATÍȘTI (< fr.) s. m. pl. Schismatici creștini din N Africii (sec. 4-7), partizani ai episcopului Donatus (m. c. 355) care cereau constituirea unei biserici creștine africane autonome. Susțineau că validitatea Tainelor depinde de calitatea morală a celui care le săvârșește, practicau cultul martirilor și predicau întoarcerea la modul de viață comunitar și simplu al primilor creștini. Condamnați de sinoadele de la Roma (313) și Arles (314).