DONATÍȘTI (< fr.) s. m. pl. Schismatici creștini din N Africii (sec. 4-7), partizani ai episcopului Donatus (m. c. 355) care cereau constituirea unei biserici creștine africane autonome. Susțineau că validitatea Tainelor depinde de calitatea morală a celui care le săvârșește, practicau cultul martirilor și predicau întoarcerea la modul de viață comunitar și simplu al primilor creștini. Condamnați de sinoadele de la Roma (313) și Arles (314).