opțiuni
  • info

9 definiții pentru domnitor (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.

DOMNITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.

domnitor, ~oare [At: CORESI, EV. 192/30 / Pl: ~i, ~oare / E: domni + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care domnește Si: domn (2), stăpânitor, suveran. 3 sm (Spc) Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 a (Îs) Familie (sau casă) ~oare Dinastie. 5 a (Îvr) Care dăinuie.

DOMNITOR2, -OARE, domnitori, -oare, adj. 1. (În expr.) Familie domnitoare = familie din care face parte un monarh; dinastie. 2. (Rar) Fig. Stăpînitor. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152.

DOMNITOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care domnește; care se află în domnie. /a domni + suf. ~tor

domnitor a. care domnește: familie domnitoare. ║ m. principe, suveranul țării.

domnitór, -oáre adj. Care domnește, dominant: religiune domnitoare. Care guvernează: familie domnitoare. S.m. Domn, principe (În România, d. 1859-81).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare (domnitorul Țării Românești)

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; adj. f. sg. și pl. domnitoare

domnitor adj. m., s. m., pl. domnitori; f. sg. și pl. domnitoare

Intrare: domnitor (adj.)
domnitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnitor
  • domnitorul
  • domnitoru‑
  • domnitoare
  • domnitoarea
plural
  • domnitori
  • domnitorii
  • domnitoare
  • domnitoarele
genitiv-dativ singular
  • domnitor
  • domnitorului
  • domnitoare
  • domnitoarei
plural
  • domnitori
  • domnitorilor
  • domnitoare
  • domnitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

domnitor, domnitoareadjectiv

  • 1. figurat rar Care domnește, stăpânește, domină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stăpânitor
    • format_quote Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Familie (sau casă) domnitoare = familie din care face parte un monarh. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dinastie
etimologie:
  • Domni + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.