15 definiții pentru domnișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domnișór sm [At: M. COSTIN, ap. DLR ms / Pl: ~i / E: domn + -ișor] 1-2 (Șhp) Domn (tânăr). 3 (Înv; pbl) Pretendent la domnie. 4 (Înv) Fiu de domn (2). 5 (Îrg; îcs) De-a ~ul Numele unui joc de copii. 6 (Bot; reg) Cârciumărese (Zinnia elegans). 7 (Orn; reg) Sticlete. 8 (Orn; reg) Căldăraș. 9 (Orn; reg) Bundărel. 10 (Orn; reg) Grangur. 11 (Orn; reg) Pițigoi.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv (uneori cu sens depreciativ) al lui domn. 1. Domn (4) tînăr sau fiu de domn, de slujbaș, de orășean. Cînd îl văz cu capul gol, Pare că-i un domnișor, Că-i cu părul retezat... Nu-i fecior ca el în sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37. ♦ (Regional; azi din ce în ce mai rar, întrebuințat la vocativ) Termen de politețe cu care cineva se adresează tinerilor sau fiilor de domn, de slujbaș, de orășean. V. domn (1). Eu nu-s om de aceia cu care n-ai cînd sta de vorbă, domnișorule! CAMILAR, N. II 380. O, domnișori, Ne vor ataca urșii! ISAC, O. 62. O fi și el bătrîn... – Bătrîn, domnișorule, și-i vine greu. GALACTION, O. I 41. 2. (Depreciativ) Domn (5) tînăr sau fiu de domn, de boier; coconaș. Domni pîntecoși, domnișori spîni, îi stupeau în obraz și-i plesneau cu biciul. CAMILAR, T. 13. O să ai de-a face numai cu conași, cu cucoane și cu domnișori. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 18. Vezi domnișorul cela, care toate le știe, Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie? ALEXANDRESCU, P. 91.

DOMNIȘÓR ~i m. (diminutiv de la domn) 1) (folosit și ca termen de adresare) Persoană de sex masculin până la căsătorie. 2) înv. Tânăr care făcea parte din păturile privilegiate. /domn + suf. ~ișor

domnișor m. 1. titlu de politeță ce se dă unui june nobil; 2. Tr. sticlete.

domnișór m. Vechĭ. Pretendent la domnie (Let. 1, 470 și 473). Azĭ. Titlu de onoare adresat de țăranĭ orĭ de servitorĭ unuĭ băĭat de boĭer (ob. domn orĭ coconaș). Iron. Tînăr moleșit și cochet. Trans. Vs. Gangur, o păsărică. Olt. Bucov. Stigleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domnișór (pop.) s. m., pl. domnișóri

domnișór s. m., pl. domnișóri

domnișoară, -re. Abreviat : D-șoară, D-șoarei.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMNIȘÓR s. v. botros, grangur, pițigoi, sticlete.

domnișor s. v. BOTROȘ. GRANGUR. PIȚIGOI. STICLETE.

DOMNIȘOA s. duduie, (Mold. și Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.

Intrare: domnișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domnișor
  • domnișorul
  • domnișoru‑
plural
  • domnișori
  • domnișorii
genitiv-dativ singular
  • domnișor
  • domnișorului
plural
  • domnișori
  • domnișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)