18 definiții pentru dom (subst.) domă

dom sn [At: EMINESCU, P. 86 / V: (înv) 2 sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr dôme] 1 Catedrală impunătoare în unele orașe occidentale. 2 (Pex) Clădire monumentală. 3 Cupolă semisferică a unei clădiri monumentale. 4 Recipient de oțel montat la partea superioară a unui cazan de aburi. 5 Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică.

dómă1 sf [At: JIPESCU, O. 160 / E: bg дума „vorba”] (Îvp) 1 Vorbire domoală la o învoială. 2 (Îe) A sta de ~ A sta la taifas. 3 (Îcs) Doma-doma Sugerează o conversație (în șoaptă) între două sau mai multe persoane.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a cazanelor orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. d u o m o, germ. Dom.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom.

DOM, domuri, s. n. 1. Clădire monumentală, catedrală impunătoare; (prin restricție) cupolă care se înalță deasupra unei clădiri monumentale. Domul Invalizilor. Domul din Colonia.La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Palate, temple, domuri sfidătoare, Din brațul nopții prind a se desface. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. 2. Structură geologică în formă de boltă circulară sau aproape eliptică. 3. (Tehn.) Recipient montat la partea superioară a corpului unei căldări de abur orizontale. – Variantă: dómă, dome (MACEDONSKI, O. II 155, EMINESCU, O. I 50), s. f.

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporții; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom].

DOM1 s. n. 1. catedrală de mari proporții; cupola de deasupra a unui edificiu monumental. 2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ◊ formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi. 4. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave. ◊ sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator. 5. (fig.) peșteră. (< fr. dôme, germ. Dom)

DOM ~uri n. 1) Biserică monumentală cu cupolă mare, boltită. 2) Cupolă înaltă deasupra unei clădiri monumentale. 3) Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. 4) tehn. Calotă montată deasupra cazanelor de aburi pentru a colecta vaporii. /<fr. dôme

dom n. 1. clădire boltită în formă de emisferă, d'asupra unor monumente; 2. (și domă) catedrală: noaptea ’n doma ’ntristată prin lumini ’ngălbenite EM. (= fr. dôme).

1) dom n., pl. urĭ (fr. dôme, d. it. duomo, dial. domo, după lat. dǒmus [Dei], casa [luĭ Dumnezeŭ]; germ. dom. V. domn). Catedrală: domu din Milano.

2) dom n., pl. urĭ și (maĭ bine) dómă f., pl. e (vgr. dôma, Cp. cu temă). Cupolă (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonuluĭ saŭ a Invalizilor din Paris).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dom, domuri, s.n. – Casă, locuință (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Din fr. dôme (MDA, DEX), cf. germ Dom (Scriban, Șăineanu, DEX) < it. duomo < lat. domus (Scriban); cuv. i.-e., cf. sansk. dama, gr. domos, rus. dom, lat. domus.

Intrare: dom (subst.)
dom (subst.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dom domul
plural domuri domurile
genitiv-dativ singular dom domului
plural domuri domurilor
vocativ singular
plural
domă (subst.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular do doma
plural dome domele
genitiv-dativ singular dome domei
plural dome domelor
vocativ singular
plural