17 definiții pentru dom (s.n.) domă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a cazanelor orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom.

dom sn [At: EMINESCU, P. 86 / V: (înv) 2 sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr dôme] 1 Catedrală impunătoare în unele orașe occidentale. 2 (Pex) Clădire monumentală. 3 Cupolă semisferică a unei clădiri monumentale. 4 Recipient de oțel montat la partea superioară a unui cazan de aburi. 5 Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom.

DOM, domuri, s. n. 1. Clădire monumentală, catedrală impunătoare; (prin restricție) cupolă care se înalță deasupra unei clădiri monumentale. Domul Invalizilor. Domul din Colonia.La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Palate, temple, domuri sfidătoare, Din brațul nopții prind a se desface. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. 2. Structură geologică în formă de boltă circulară sau aproape eliptică. 3. (Tehn.) Recipient montat la partea superioară a corpului unei căldări de abur orizontale. – Variantă: dómă, dome (MACEDONSKI, O. II 155, EMINESCU, O. I 50), s. f.

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporții; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom].

DOM1 s. n. 1. catedrală de mari proporții; cupola de deasupra a unui edificiu monumental. 2. structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ◊ formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. recipient montat în partea superioară a unui cazan orizontal cu aburi. 4. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave. ◊ sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator. 5. (fig.) peșteră. (< fr. dôme, germ. Dom)

DOM ~uri n. 1) Biserică monumentală cu cupolă mare, boltită. 2) Cupolă înaltă deasupra unei clădiri monumentale. 3) Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. 4) tehn. Calotă montată deasupra cazanelor de aburi pentru a colecta vaporii. /<fr. dôme

dom n. 1. clădire boltită în formă de emisferă, d’asupra unor monumente; 2. (și domă) catedrală: noaptea ’n doma ’ntristată prin lumini ’ngălbenite EM. (= fr. dôme).

1) dom n., pl. urĭ (fr. dôme, d. it. duomo, dial. domo, după lat. dǒmus [Dei], casa [luĭ Dumnezeŭ]; germ. dom. V. domn). Catedrală: domu din Milano.

2) dom n., pl. urĭ și (maĭ bine) dómă f., pl. e (vgr. dôma, Cp. cu temă). Cupolă (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonuluĭ saŭ a Invalizilor din Paris).

DÓMĂ s. f. v. dom.

dómă1 sf [At: JIPESCU, O. 160 / E: bg дума „vorba”] (Îvp) 1 Vorbire domoală la o învoială. 2 (Îe) A sta de ~ A sta la taifas. 3 (Îcs) Doma-doma Sugerează o conversație (în șoaptă) între două sau mai multe persoane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dom, domuri, s.n. – Casă, locuință (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Din fr. dôme (MDA, DEX), cf. germ Dom (Scriban, Șăineanu, DEX) < it. duomo < lat. domus (Scriban); cuv. i.-e., cf. sansk. dama, gr. domos, rus. dom, lat. domus.

Intrare: dom (s.n.)
dom1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dom
  • domul
  • domu‑
plural
  • domuri
  • domurile
genitiv-dativ singular
  • dom
  • domului
plural
  • domuri
  • domurilor
vocativ singular
plural
domă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • doma
plural
  • dome
  • domele
genitiv-dativ singular
  • dome
  • domei
plural
  • dome
  • domelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dom (s.n.) domă

  • 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Domul Invalizilor. Domul din Colonia.
      surse: DLRLC
    • La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200.
      surse: DLRLC
    • Palate, temple, domuri sfidătoare, Din brațul nopții prind a se desface. NECULUȚĂ, Ț. D. 17.
      surse: DLRLC
    • Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Clădire monumentală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. prin restricție Acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a cazanelor orizontale de aburi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice.
      surse: DN
  • 4. Acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave.
    surse: MDN '00
    • 4.1. Sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator.
      surse: MDN '00
  • surse: MDN '00
  • comentariu Varianta domă se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: