4 definiții pentru dogire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOGI, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.
A DOGI ~esc tranz. A face să se dogească. /Din doagă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 sg. și pl. dogească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOGI vb. v. răguși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dogire
dogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dogi, dogescverb
- 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. DEX '09 DEX '98
- Uscăciunea dogește butoaiele. DEX '09 DEX '98
- diferențiere (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). DLRLC
- Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. DLRLC
- Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
- Putina s-a dogit. DLRLC
-
-
etimologie:
- doagă DEX '98 DEX '09