docimologie sf [At: MDENC / Pl: ~ii / E: fr docimologie] Disciplină care studiază sistematic examenele și concursurile, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor.

DOCIMOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu].

DOCIMOLOGIE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie)

DOCIMOLOGIE f. Teorie a examinării și a notării elevilor. /<fr. docimologie

docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei

docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei

docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei

DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.