8 definiții pentru dixtuor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIXTUÓR, dixtuoruri, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or.Pl. și: dixtuoare.] – Din fr. dixtuor.

dixtuor sn [At: DER / P: ~tu-or / Pl: ~oare / E: fr dixtuor] 1 Compoziție muzicală scrisă pentru zece voci sau zece instrumente. 2 Ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare.

DIXTUÓR, dixtuoare, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or] – Din fr. dixtuor.

DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor].

DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dixtuór (-tu-or) s. n., pl. dixtuóruri

dixtuór s. n. (sil. -tu-or), pl. dixtuóruri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dixtuor (< fr. dix „zece”) 1. Formație instrumentală alcătuită din 10 instrumente. 2. Lucrare instr. de cameră scrisă pentru d. (1). Componența instr. a d. variază de la o lucrare la alta. De ex.: Dixtuorul pentru instr. de suflat de Enescu este scris pentru 2 fl., 1 ob., 1 corn. engl., 2 cl., 2 fag., 2 corni. Echiv. germ.: Dezett.

Intrare: dixtuor
dixtuor1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: dix-tu-or
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dixtuor
  • dixtuorul
  • dixtuoru‑
plural
  • dixtuoruri
  • dixtuorurile
genitiv-dativ singular
  • dixtuor
  • dixtuorului
plural
  • dixtuoruri
  • dixtuorurilor
vocativ singular
plural
dixtuor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dixtuor
  • dixtuorul
  • dixtuoru‑
plural
  • dixtuoare
  • dixtuoarele
genitiv-dativ singular
  • dixtuor
  • dixtuorului
plural
  • dixtuoare
  • dixtuoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dixtuor

  • 1. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: