7 definiții pentru distrofic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.

DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.

distrófic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dystrophique] (Med) 1 a Care aparține distrofiei. 2 a Referitor la distrofie. 3-4 smf, a (Persoană) care suferă de distrofie.

DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. și f. (op. eutrofic) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique].

DISTRÓFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de distrofie. (< fr. dystrophique)

DISTRÓFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de distrofie; propriu distrofiei. 3) și substantival Care suferă de distrofie; bolnav de distrofie. /<fr. dystrophique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; adj. f., s. f. distrófică, pl. distrófice

distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; f. sg. distrófică, pl. distrófice

Intrare: distrofic (s.m.)
distrofic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrofic
  • distroficul
  • distroficu‑
plural
  • distrofici
  • distroficii
genitiv-dativ singular
  • distrofic
  • distroficului
plural
  • distrofici
  • distroficilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distrofic, -ă (persoană) distrofică

  • 1. Persoană care suferă de distrofie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: