opțiuni
  • info

9 definiții pentru distonanță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTONANȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.

DISTONANȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona; caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.

distonanță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: distona + -anță] 1 Dezacord cu ansamblul sau cu restul Si: distonare (1). 2 (Muz) Intonație falsă Si: distonare (2).

DISTONANȚĂ s. f. discordanță (1), dezacord. (< distona + -anță)

DISTONANȚĂ ~e f. 1) Stare distonantă; lipsă de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanță; disonanță. /a distona + suf. ~anță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distonanță s. f., g.-d. art. distonanței; pl. distonanțe

distonanță s. f., g.-d. art. distonanței; pl. distonanțe

distonanță s. f., g.-d. art. distonanței; pl. distonanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTONANȚĂ s. v. nepotrivire.

DISTONANȚĂ s. dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridență. (~ între elementele unui ansamblu.)

Intrare: distonanță
distonanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distonanță
  • distonanța
plural
  • distonanțe
  • distonanțele
genitiv-dativ singular
  • distonanțe
  • distonanței
plural
  • distonanțe
  • distonanțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distonanță, distonanțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Distona + sufix -anță. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.