disproporționat, ~ă a [At: GHICA, C. E. I 287 / V: (îvr) des~ / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr disproportionné] 1 (D. lucruri, fapte, elementele unui întreg, noțiuni, fenomene etc. comparabile) Care este lipsit de proporție, de dimensiunile, de măsura, de echilibrul cuvenit Si: disproporțional (1). 2 Care este nepotrivit Si: disproporțional (2). 3 (Pex) Exagerat.

* DISPROPORȚIONAT adj. Lipsit de proporțiuni [fr.].

DISPROPORȚIONAT, -Ă, disproporționați, -te, adj. Lipsit de proporție, nepotrivit, exagerat (față de altul). ◊ (Adverbial, ca determinant al unui adjectiv) Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. IBRĂILEANU, A. 143. – Pronunțat: -ți-o-.

DISPROPORȚIONAT, -Ă adj. Lipsit de proporție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. disproportionné].

DISPROPORȚIONAT, -Ă adj. lipsit de proporție, nepotrivit. (< fr. disproportionné)

DISPROPORȚIONAT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de proporție; nepotrivit. [Sil. -ți-o-] /<fr. disproportionné

disproporționat a. lipsit de proporțiuni.

* disproporționát, -ă adj. (fr. disproportionné). Lipsit de proporțiunĭ. Adv. În mod disproporționat.

desproporționat, ~ă a vz disproporționat

disproporționat (desp. -ți-o-) adj. m., pl. disproporționați; f. disproporționată, pl. disproporționate

disproporționat (-ți-o-) adj. m., pl. disproporționați; f. disproporționată, pl. disproporționate

disproporționat adj. m. (sil. -ți-o-), pl. disproporționați; f. sg. disproporționată, pl. disproporționate

DISPROPORȚIONAT adj. v. inegal.

DISPROPORȚIONAT adj. inegal. (Lupta devine ~.)