3 definiții pentru dispoza
dispozá vit [At: CONDICA, O. 38/1 / Pzi: ~zéz / E: fr disposer] (Înv) 1-4 A dispune (1-4).
DISPOZÁ, dispozez, vb. I. Intranz. (Franțuzism învechit) A dispune (de ceva). Sila morală a noroadelor abroghează cîteodată puterea dritului particular de a dispoza după plac de un lucru. RUSSO, S. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPOZÁ, dispozez, vb. I. Intranz. (Franțuzism înv.) A dispune de ceva. – Fr. disposer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: dispoza
| infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | |||
| (a) dispoza | dispozare | dispozat | dispozând | singular | plural | ||
| dispozează | dispozați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | dispozez | (să) dispozez | dispozam | dispozai | dispozasem | |
| a II-a (tu) | dispozezi | (să) dispozezi | dispozai | dispozași | dispozaseși | ||
| a III-a (el, ea) | dispozează | (să) dispozeze | dispoza | dispoză | dispozase | ||
| plural | I (noi) | dispozăm | (să) dispozăm | dispozam | dispozarăm | dispozaserăm, dispozasem* | |
| a II-a (voi) | dispozați | (să) dispozați | dispozați | dispozarăți | dispozaserăți, dispozaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | dispozează | (să) dispozeze | dispozau | dispozară | dispozaseră | ||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)