opțiuni
  • info

8 definiții pentru disjungere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJUNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de a disjunge. – V. disjunge.

DISJUNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de a disjunge. – V. disjunge.

disjungere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) desgiu~ / Pl: ~ri / E: disjunge] 1 Separare dintr-un ansamblu a unei idei, probleme. 2 (Jur) Măsură luată de un organ de urmărire penală sau de jurisdicție pentru cercetarea sau soluționarea separată a două sau mai multe litigii care altfel ar fi fost cercetate sau rezolvate împreună.

DISJUNGERE s.f. Acțiunea de a disjunge și rezultatul ei; disjuncție. [< disjunge].

desgiungere sf vz disjungere

desjungere sf vz disjungere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disjungere s. f., g.-d. art. disjungerii; pl. disjungeri

disjungere s. f., g.-d. art. disjungerii; pl. disjungeri

disjungere s. f., g.-d. art. disjungerii; pl. disjungeri

Intrare: disjungere
disjungere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disjungere
  • disjungerea
plural
  • disjungeri
  • disjungerile
genitiv-dativ singular
  • disjungeri
  • disjungerii
plural
  • disjungeri
  • disjungerilor
vocativ singular —
plural —
desjungere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desjungere
  • desjungerea
plural
  • desjungeri
  • desjungerile
genitiv-dativ singular
  • desjungeri
  • desjungerii
plural
  • desjungeri
  • desjungerilor
vocativ singular —
plural —
desgiungere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desgiungere
  • desgiungerea
plural
  • desgiungeri
  • desgiungerile
genitiv-dativ singular
  • desgiungeri
  • desgiungerii
plural
  • desgiungeri
  • desgiungerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disjungere, disjungerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a disjunge. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: disjuncție
etimologie:
  • vezi disjunge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.