12 definiții pentru disjunctor
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (6)
Explicative DEX
DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disjunctor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr disjoncteur] Întrerupător electric a cărui funcționare este declanșată fie printr-o comandă manuală, fie de acțiunea unui declanșator sau a unui releu și care servește la protejarea circuitelor electrice de efecte perturbatoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Aparat electric care întrerupe pe cale mecanică, în mod automat, curentul, conform cu cerințele unei funcționări corecte. ◊ Conjunctor-disjunctor v. conjunctor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISJUNCTOR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISJUNCTOR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISJUNCTOR ~oare n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
disjunctor (desp. -junc-tor) s. n., pl. disjunctoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disjunctor (-junc-tor) s. n., pl. disjunctoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disjunctor s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disjunctor, pl. disjunctoare
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
conjunctor-disjunctor (-junc-tor) s. n., pl. conjunctoare-disjunctoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjunctor-disjunctor s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoare-disjunctoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: dis-junc-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
disjunctor, disjunctoaresubstantiv neutru
- 1. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- disjoncteur DEX '09 DEX '98 DN