opțiuni
  • info

12 definiții pentru disjunctor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

disjunctor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: fr disjoncteur] Întrerupător electric a cărui funcționare este declanșată fie printr-o comandă manuală, fie de acțiunea unui declanșator sau a unui releu și care servește la protejarea circuitelor electrice de efecte perturbatoare.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Aparat electric care întrerupe pe cale mecanică, în mod automat, curentul, conform cu cerințele unei funcționări corecte. ◊ Conjunctor-disjunctor v. conjunctor.

DISJUNCTOR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].

DISJUNCTOR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur)

DISJUNCTOR ~oare n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disjunctor (desp. -junc-tor) s. n., pl. disjunctoare

disjunctor (-junc-tor) s. n., pl. disjunctoare

disjunctor s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoare

disjunctor, pl. disjunctoare

conjunctor-disjunctor (-junc-tor) s. n., pl. conjunctoare-disjunctoare

conjunctor-disjunctor s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoare-disjunctoare

Intrare: disjunctor
disjunctor substantiv neutru
  • silabație: dis-junc-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disjunctor
  • disjunctorul
  • disjunctoru‑
plural
  • disjunctoare
  • disjunctoarele
genitiv-dativ singular
  • disjunctor
  • disjunctorului
plural
  • disjunctoare
  • disjunctoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disjunctor, disjunctoaresubstantiv neutru

  • 1. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.