10 definiții pentru discordare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCORDARE, discordări, s. f. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. – V. discorda.
DISCORDARE, discordări, s. f. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. – V. discorda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discordare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) des~ / Pl: ~dări / E: discorda] 1 (Înv) Dezacordare a instrumentelor muzicale cu coarde sau a coardelor instrumentelor. 2 Destindere a corpului sau a mușchilor corpului aflați în stare de încordare. 3 (Pex) Calmare. 4 (Pex) Relaxare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDARE, discordări, s. f. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. El simți o rupere bruscă, o discordare dureroasă în tot trupul și conștiința lui; ca într-o vîlvătaie de incendiu, îi tremurară deodată toate gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A. 313. – Variantă: descordare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCORDARE s.f. Faptul de a discorda; neconcordanță, nepotrivire. [< discorda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCORDARE s. f. v. discordare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discordare s. f., g.-d. art. discordării; pl. discordări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
discordare s. f., g.-d. art. discordării; pl. discordări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discordare s. f., g.-d. art. discordării; pl. discordări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCORDARE s. (MUZ.) dezacordare. (~ unei viori.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCORDARE s. dezacordare. (~ unei viori.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
discordare, discordărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) discorda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezacordare neconcordanță nepotrivire
- El simți o rupere bruscă, o discordare dureroasă în tot trupul și conștiința lui; ca într-o vîlvătaie de incendiu, îi tremurară deodată toate gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A. 313. DLRLC
-
etimologie:
- discorda DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.