10 definiții pentru direcționa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECȚIONA, direcționez, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.

DIRECȚIONA, direcționez, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.

direcționa vt [At: BUL. FIL. 177/ P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr directionner] 1 A orienta într-un anumit sens. 2 A conduce o activitate Si: (rar) a directiva.

DIRECȚIONA vb. I. tr. A imprima o anumită direcție; a orienta. [Pron. -ți-o-. / < direcție + -ona].

DIRECȚIONA vb. tr. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens. (< fr. directionner)

direcționa vb. I 1974 A orienta v. cola (din direcție + -ona; cf. fr. directionner; DN3, DEX-S)

A DIRECȚIONA ~ez tranz. 1) (obiecte) A face să ia o anumită direcție. 2) fig. (persoane, colective) A face să găsească soluția cea mai bună (într-o anumită împrejurare); a orienta. /<fr. directionner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

direcționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. direcționez, 3 direcționea; conj. prez. 1 sg. să direcționez, 3 să direcționeze

*direcționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 direcționea

direcționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. direcționez, 3 sg. și pl. direcționea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: direcționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • direcționa
  • direcționare
  • direcționat
  • direcționatu‑
  • direcționând
  • direcționându‑
singular plural
  • direcționea
  • direcționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • direcționez
(să)
  • direcționez
  • direcționam
  • direcționai
  • direcționasem
a II-a (tu)
  • direcționezi
(să)
  • direcționezi
  • direcționai
  • direcționași
  • direcționaseși
a III-a (el, ea)
  • direcționea
(să)
  • direcționeze
  • direcționa
  • direcționă
  • direcționase
plural I (noi)
  • direcționăm
(să)
  • direcționăm
  • direcționam
  • direcționarăm
  • direcționaserăm
  • direcționasem
a II-a (voi)
  • direcționați
(să)
  • direcționați
  • direcționați
  • direcționarăți
  • direcționaserăți
  • direcționaseți
a III-a (ei, ele)
  • direcționea
(să)
  • direcționeze
  • direcționau
  • direcționa
  • direcționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

direcționa, direcționezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.