6 definiții pentru directoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

directóriu sn [At: FL (1838), 822/12 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: ns cf fr directoire] 1 (Iuz) Directorat (5). 2 Consiliu însărcinat cu conducerea unei instituții, întreprinderi, organizații etc. 3 (Înv) Consiliu de directori2 (1). 4-5 (Îvr) Membru al unui directoriu (2-3).

DIRECTÓRIU s.n. Directorat (2) [în DN]. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. directoire].

DIRECTÓRIU s. n. directorat (2). (< fr. directoire)

directoriu n. 1. consiliu însărcinat cu o direcțiune publică: directoriul federal al Elveției; 2. consiliu compus din 5 membri, care a guvernat Franța dela 1795 – 1799, când fu răsturnat de Bonaparte.

* directóriŭ n. (d. director). Consiliŭ însărcinat c’o direcțiune publică: directoriu federal al Elvețiiĭ. Un consiliŭ de cincĭ membri care au guvernat Francia de la 1795-1799, cînd a fost răsturnat de Bonaparte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: directoriu
directoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • directoriu
  • directoriul
  • directoriu‑
plural
  • directorii
  • directoriile
genitiv-dativ singular
  • directoriu
  • directoriului
plural
  • directorii
  • directoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)