DIPSOMANIE s. f. (Med.) Nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool; alcoolism cronic. – Din fr. dipsomanie.

dipsomanie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr dipsomanie] Nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool.

DIPSOMANIE, dipsomanii, s. f. (Med.) Nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool; alcoolism cronic. – Din fr. dipsomanie.

DIPSOMANIE s.f. Stare bolnăvicioasă caracterizată prin nevoia irezistibilă de a bea. [Gen. -iei. / < fr. dipsomanie, cf. gr. dipsa – sete, mania – nebunie].

DIPSOMANIE s. f. impuls patologic de a consuma excesiv băuturi (alcoolice); alcoolism cronic, potomanie. (< fr. dipsomanie)

DIPSOMANIE f. Stare patologică constând în dorința nestăpânită de a consuma băuturi alcoolice. [Art. dipsomania; G.-D. dipsomaniei; Sil. -ni-e] /<fr. dipsomanie

dipsomanie s. f., art. dipsomania, g.-d. dipsomanii, art. dipsomaniei

dipsomanie s. f., art. dipsomania, g.-d. dipsomanii, art. dipsomaniei

dipsomanie s. f., art. dipsomania, g.-d. art. dipsomaniei; pl. dipsomanii

DIPSO- „sete, băutură”. ◊ gr. dipsa „sete” > fr. dipso-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. dipso-. □ ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care suferă de dipsomanie; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a consuma excesiv și periodic băuturi alcoolice; ~patie (v. -patie), s. f., stare psihică pe fondul căreia apar accese de dipsomanie; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în limitarea cantității de lichid ingerat de bolnav.