DINCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ♦ (Adjectival) Care se află în partea dinspre vorbitor. ◊ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. și: dincoace] – De⁴ + încoace.

dincoace av [At: ODOBESCU, S. III, 34 / A și: dincoace / E: de- + încoace] 1 În partea dinspre vorbitor. 2 (Îla) De ~ Care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). 3 (Îlpp) ~ de... În partea aceasta (dinspre vorbitor). 4 (Îlpp) De ~ de... Din partea aceasta.

DINCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ◊ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. și: dincoace] – De⁴ + încoace.

DINCOACE adv. (Cu sens local, în opoziție cu dincolo, indicînd poziția unui lucru sau direcția unei mișcări în raport cu vorbitorul) În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. Dincolo de Vid, dinspre taberele lui Osman-Pașa, se arătară fesurile turcești... Îndată sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră la lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Numai cînd avea oaspeți dormea dincoace. REBREANU, R. I 90. ◊ Loc. adj. De dincoace = din partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta a... Dincoace de Milcov, cum le zice [ieruncilor]? găinușe sălbatice? ODOBESCU, S. III 34. De dincoace de... = din ceastălaltă parte a... Era de felul lui de dincoace de Olt. GALACTION, O. I 156. Vorbim de acel Theodor Șerbănescu, prea adesea pus la dosarul uitării, de noi, romînii de dincoace de Milcov. MACEDONSKI, O. IV 15. ♦ (Cu sens temporal; adjectival) Mai nou, mai recent, dintr-o vreme mai apropiată. S-a sculat în vremurile mai dincoace un învățat mai iscusit decît toți. SADOVEANU, D. P. 183. Noi nu sîntem de pe cînd poveștile, ci sîntem mai dincoace cu vreo două-trei zile. CREANGĂ, O. A. 291. – Accentuat și: dincoace.

DINCOACE adv. În partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ De ~ din partea unde se află vorbitorul. Pe ~ prin partea mai apropiată de vorbitor. /de + încoace

dincoace adv. din partea asta. [V. încoace].

díncoace adv. (din și coace). În partea unde-s eŭ: vino dincoace, rămîĭ dincoace de rîŭ. (Din coace, din partea asta de unde-s eŭ: glonțu a pornit din colo, nu din coace).

dincoace² (mai recent; din această parte) adj. invar., adv. (vremurile (mai) ~, a veni ~)

dincoace¹ (în această parte) adv. (Locuiește ~.)

dincoace¹ (în această parte) adv. (locuiește ~)

!dincoace² (din această parte, de aici) adj. invar., adv. (partea ~, vine ~)

dincoace (din această parte, de aici) adv.

dincoace (în această parte, aici) adv.

dincoace

dincoace.

de dincoace prep. + adv.

Dincoace ≠ dincolo, înspre