DILETANTISM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de aptitudini, dovedită de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.

diletantism sn [At: DDRF / Pl: (rar) ~e / E: fr dilettantisme] 1 Preocupare de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. 2 (Prt) Lipsă de seriozitate dovedită de cineva într-un domeniu de activitate. 3 (Prt) Lipsă de aptitudini necesare cuiva într-un domeniu de activitate.

DILETANTISM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.

DILETANTISM s. n. Faptul de a se ocupa cu o ramură a artei, a științei sau a tehnicii numai din plăcere, fără a avea o pregătire specială. Gelu era... înnebunit de această reușită pe dos a diletantismului său politic. CAMIL PETRESCU, N. 153. ♦ (Peiorativ) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare într-un domeniu oarecare de activitate; superficialitate. Trebuie luptat cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor de diletantism și incompetență în materie de critică literară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.

DILETANTISM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme].

DILETANTISM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme)

DILETANTISM n. 1) Caracter sau atitudine de diletant. 2) Lipsă de competență în exercitarea propriei specialități. /<fr. dilettantisme

diletantism n. gust foarte pronunțat pentru lucrurile de artă.

* diletantízm n., pl. e (d. diletant). Gustu, calitatea diletantuluĭ: cînd am timp, fac și eŭ diletantizm politic.

diletantism s. n.

diletantism s. n.

diletantism s. n.

diletantism.

DILETANTISM s. v. amatorism.

DILETANTISM s. amatorism, neprofesionalism, neprofesionism. (~ în pictură.)