12 definiții pentru digitală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIGITÁLĂ, digitale, s. f. Plantă erbacee veninoasă din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea ambigua); degețel-roșu.

DIGITÁLĂ s.f. Plantă veninoasă din care se extrage digitalina; (pop.) degețel. ♦ Digitalină. [< fr. digitale].

DIGITÁLĂ ~e f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din ale cărei frunze se extrage digitalina. /<fr. digital

digitală f. plantă veninoasă (numită vulgar degetar și țâța oii) ale cării flori seamănă cu un deget de mânușă: e întrebuințată în medicină spre a zăbovi bătăile inimei.

* digitálă f., pl. e (lat. digitalis, ca degetu). Bot. Degetar, țîța oiĭ, o plantă erbacee scrofularĭacee veninoasă ale căreĭ florĭ seamănă a deget de mănușă (digitális ambigua saŭ grandiflóra). Face florĭ marĭ galbene. O varietate a eĭ, foarte veninoasă, e digitális purpúrea, cu florĭ purpuriĭ și rareorĭ albe, cultivată ca plantă de ornament. Din frunzele eĭ se scoate digitalina.

DIGITÁL, -Ă, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține degetelor, care se referă la degete. ◊ Amprentă digitală v. amprentă. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degețel-roșu. 5. S. f. Substanță extrasă din frunzele de degețel-roșu, folosită ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

digitál, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 77/24 / V: (îvr) deget~ / Pl: ~i, ~e / E: fr digital] 1 a Care aparține degetelor. 2 a Care se referă la degete. 3 a Produs de degete. 4 a Al degetelor. 5 a (Îs) Amprentă (sau, rar, urmă) Semn concret lăsat pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului sau a primei falange a degetelor de la mână. 6 a (Rar; îs) Calcul ~ Socoteală pe degete. 7 a (Îvr; îs) Mușchi ~ Fasciculul muscular cu inserție pe degete. 8-9 a (Cib) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 10 a (Elt; d. aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (8). 11 a (Îs) Mașină ~ă Mașină aritmetică care lucrează automat. 12 sf (Bot) Degetar (Digitalis ambigua). 13 sf (Bot) Degețel-roșu (Digitalis purpurea). 14 sf Substanță extrasă din frunzele uscate ale plantei degețelul-roșu, utilizată ca tonic cardiovascular.

DIGITÁL, -Ă, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține degetelor, care se referă la degete. Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafața interioară a vârfului degetelor de la mână. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degețel-roșu. 5. S. f. Substanță extrasă din frunzele de degețel-roșu, folosită ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

DIGITÁL1, -Ă I. adj. 1. referitor la degete. 2. care are forma unui deget. 3. produs de deget. ♦ amprentă ~ă = urmă lăsată de degete. II. s. f. 1. plantă veninoasă din care se extrage digitalina; degețel. 2. digitalină. (< fr. digital, lat. digitalis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!digitálă s. f., g.-d. art. digitálei; pl. digitále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIGITÁLĂ s. 1. v. degețel roșu. 2. v. digitalină.

DIGITA s. (BOT.; Digitalis purpurea) degetariță, degețel roșu, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

Intrare: digitală
digitală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digita
  • digitala
plural
  • digitale
  • digitalele
genitiv-dativ singular
  • digitale
  • digitalei
plural
  • digitale
  • digitalelor
vocativ singular
plural

digitală

etimologie: