DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.

degețel [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.

DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea).

DEGEȚEL ~e n. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degetariță. 2): ~ roșu plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalina; degetariță. /deget + suf. ~el

degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetar, degetariță, (reg.) țîța-oii. 3. (BOT.) degețel roșu (Digitalis purpurea) = degetariță, digitală, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.