11 definiții pentru didahie

didahíe sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 60/5 / A și: didáhie / Pl: ~íi / E: ngr διδαχή] (Înv) 1 Predică. 2 (Pgn) Concluzie moralizatoare Si: învățătură, morală.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Termen bisericesc învechit) Predică, cazanie. Didahiile lui Antim Ivireanul. ♦ Învățătură. L-a mai învățat Sindipa pe cocon să-și stăpînească mînia și să-și infrîneze poftele.Aceasta, fiule, este cea mai anevoioasă didahie dintre toate, zicea dascălul. SADOVEANU, D. P. 22.

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile

DIDAHÍE s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.

didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.

didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.].

didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

didahíe s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ.

Intrare: didahie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular didahie didahia
plural didahii didahiile
genitiv-dativ singular didahii didahiei
plural didahii didahiilor
vocativ singular
plural