4 definiții pentru dibăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

A DIBĂCI ~esc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dibăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIBĂCI vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

Intrare: dibăcire
dibăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibăcire
  • dibăcirea
plural
  • dibăciri
  • dibăcirile
genitiv-dativ singular
  • dibăciri
  • dibăcirii
plural
  • dibăciri
  • dibăcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dibăci, dibăcescverb

popular
  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuta
    • format_quote Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. DLRLC
etimologie:
  • dibaci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.