9 definiții pentru dibuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBUÍT s. n. Faptul de a dibui.V. dibui.

DIBUÍT s. n. Faptul de a dibui.V. dibui.

dibuit1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: dibui] (Rar) 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Îlav) Pe ~e(lea) Căutând cu mâinile fără să vadă. 9 (Îal) La întâmplare.

DIBUÍT1 s. n. (În expr.) Pe dibuite = dibuind, căutînd (pe întuneric); umblînd nesigur, pipăind. Pe dibuite ajunseră acolo și, cu inima strînsă, începură să sape. AGÎRBICEANU, S. P. 26. Iana, îndată ce simți că s-a potolit casa, se sculă binișor și, fără a aprinde pic de lumînare ca să nu deștepte vreo roabă, se găti și se îmbrăcă pe dibuite cu tot ce avea mai scump. POPESCU, B. III 48. (Fig.) Să mai umble acum pe dibuite, de la ușă la ușă, ca să o caute, asta nu mai era cu putință. SLAVICI, O. I 345. – Formă gramaticală: (în expr.) dibuite.

DIBUÍT n. 1) v. A DIBUI. 2): Pe ~e umblând și pipăind prin întuneric (căutând ceva). /v. a dibui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dibuít s. n. (pl. dibuíte în loc. adv. pe ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIBUÍT s. v. bâjbâială.

DIBUIT s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: dibuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuit
  • dibuitul
  • dibuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dibuit
  • dibuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dibuit (s.n.)

  • 1. Faptul de a dibui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bâjbâială
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe dibuite = dibuind, căutînd (pe întuneric); umblînd nesigur, pipăind.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Pe dibuite ajunseră acolo și, cu inima strînsă, începură să sape. AGÎRBICEANU, S. P. 26.
        surse: DLRLC
      • Iana, îndată ce simți că s-a potolit casa, se sculă binișor și, fără a aprinde pic de lumînare ca să nu deștepte vreo roabă, se găti și se îmbrăcă pe dibuite cu tot ce avea mai scump. POPESCU, B. III 48.
        surse: DLRLC
      • figurat Să mai umble acum pe dibuite, de la ușă la ușă, ca să o caute, asta nu mai era cu putință. SLAVICI, O. I 345.
        surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: dibuite.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dibui
    surse: DEX '09 DEX '98