opțiuni
  • info
10 definiții pentru dibuit (s.n.)

Explicative DEX

DIBUIT s. n. Faptul de a dibui. – V. dibui.

DIBUIT s. n. Faptul de a dibui. – V. dibui.

dibuit1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: dibui] (Rar) 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Îlav) Pe ~e(lea) Căutând cu mâinile fără să vadă. 9 (Îal) La întâmplare.

DIBUIT1 s. n. (În expr.) Pe dibuite = dibuind, căutînd (pe întuneric); umblînd nesigur, pipăind. Pe dibuite ajunseră acolo și, cu inima strînsă, începură să sape. AGÎRBICEANU, S. P. 26. Iana, îndată ce simți că s-a potolit casa, se sculă binișor și, fără a aprinde pic de lumînare ca să nu deștepte vreo roabă, se găti și se îmbrăcă pe dibuite cu tot ce avea mai scump. POPESCU, B. III 48. (Fig.) Să mai umble acum pe dibuite, de la ușă la ușă, ca să o caute, asta nu mai era cu putință. SLAVICI, O. I 345. – Formă gramaticală: (în expr.) dibuite.

DIBUIT n. 1) v. A DIBUI. 2): Pe ~e umblând și pipăind prin întuneric (căutând ceva). /v. a dibui

Ortografice DOOM

dibuit s. n.

!dibuit s. n.

dibuit s. n. (pl. dibuite în loc. adv. pe ~)

dibuite (pe ~) loc. adv.

Sinonime

DIBUIT s. v. bâjbâială.

DIBUIT s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: dibuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuit
  • dibuitul
  • dibuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dibuit
  • dibuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dibuitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a dibui. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bâjbâială
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe dibuite = dibuind, căutînd (pe întuneric); umblînd nesigur, pipăind. DLRLC
      • format_quote Pe dibuite ajunseră acolo și, cu inima strînsă, începură să sape. AGÎRBICEANU, S. P. 26. DLRLC
      • format_quote Iana, îndată ce simți că s-a potolit casa, se sculă binișor și, fără a aprinde pic de lumînare ca să nu deștepte vreo roabă, se găti și se îmbrăcă pe dibuite cu tot ce avea mai scump. POPESCU, B. III 48. DLRLC
      • format_quote figurat Să mai umble acum pe dibuite, de la ușă la ușă, ca să o caute, asta nu mai era cu putință. SLAVICI, O. I 345. DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: dibuite. DLRLC
etimologie:
  • vezi dibui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „dibuit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1