diavolesc, ~ească a [At: (cca. 1650-1675) GCR I, 228/26 / V: (înv) diev~ / Pl: ~ești / E: diavol + -esc] 1 Care ține de diavol (1) Si: (înv) diavolic (1), (înv) diavolicesc (1), drăcesc. 2 Ca de diavol (1) Si: diabolic (2), (înv) diavolic (2), (înv) diavolicesc (2). 3 Al diavolului (1) Si: (înv) diavolic (3), (îvr) diavolicesc (3). 4 (Fig) Care este greu de suportat Si: cumplit, diabolic, (înv) diavolic (4), (îvr) diavolicesc (4), infernal.

DIAVOLESC, -EASCĂ, diavolești, adj. De diavol (1), ca de diavol, al diavolului. [Capra-neagră] întîlnindu-se în curînd cu cîteva dintre semenele ei... pornesc cu toate pe suprafața muntelui, într-un dans diavolesc, sărind din stîncă în stîncă. BOGZA, C. O. 351. Dar lațul diavolesc astfel se înnoda pe sufletul celui ce rîvnise procopseala necurată, că acesta își sărea din minți. GALACTION, O. I 44. ♦ Provocat de diavol. Dară ei se mulțumiră a le rămînea oasele în sătuceanul în care se născuseră, și poftiră fiului lor o viață lină și fără de supărări diavolești. ISPIRESCU, L. 106. – Pronunțat; dia-.

DIAVOLESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru diavoli; de diavoli; drăcesc; diabolic; satanic. [Sil. di-a-] /diavol + suf. ~esc

diavolesc a. diabolic: din îndemn diavolesc PANN.

diavolésc, -eáscă adj. Diabolic, de diavol, drăcesc: rîs diavolesc.

dievolesc, ~ească a vz diavolesc

diavolesc (desp. dia-) adj. m., f. diavolească; pl. m. și f. diavolești

diavolesc (dia-) adj. m., f. diavolească; pl. m. și f. diavolești

diavolesc adj. m. (sil. dia-), f. diavolească; pl. m. și f. diavolești

DIAVOLESC adj. v. diabolic.

DIAVOLESC adj. demonic, diabolic, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.)