14 definiții pentru dezonoare

dezonoáre sf [At: DEX / E: fr déshonneur] 1 Necinste. 2 (Pex) Rușine.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.

!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei

dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei

DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].

DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)

DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; situație umilitoare. /<fr. déshonneur

dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.

dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocáră, (înv. și reg.) ponós, ponóslu. (Nu poate îndura ~.)

Intrare: dezonoare
dezonoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezonoare dezonoarea
plural
genitiv-dativ singular dezonori dezonoarei
plural
vocativ singular
plural
dezonoare
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezonoare dezonoarea
plural
genitiv-dativ singular dezonori dezonorii
plural
vocativ singular
plural