14 definiții pentru dezonoare desonore


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezonoare sf [At: DEX / E: fr déshonneur] 1 Necinste. 2 (Pex) Rușine.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].

DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)

DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; situație umilitoare. /<fr. déshonneur

dezonoare f. lipsă de onoare, necinste.

dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei

dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

DEZONOARE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

Intrare: dezonoare
dezonoare substantiv feminin
  • silabație: dez-
substantiv feminin (F127)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezonoare
  • dezonoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dezonori
  • dezonoarei
plural
vocativ singular
plural
dezonoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezonoare
  • dezonoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dezonori
  • dezonorii
plural
vocativ singular
plural
desonore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.