14 definiții pentru necinste

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonorare. – Pref. ne- + cinste.

necinste sf [At: CORESI, EV. 366 / E: ne- + cinste] 1 (Înv) Lipsă de mărire, de glorie. 2 (Înv) Umilință. 3 (Înv) Dispreț. 4 (Pex) Situație, întâmplare dezonorantă Si: dezonoare, rușine. 5 (Înv) Batjocură. 6 (Înv) Insultă. 7 (Înv) Pedeapsă care constă în mustrare aspră, batjocorire etc. a cuiva. 8 (Îlv) A face ~ A dezonora. 9 Lipsă de corectitudine, de onestitate în timpul îndeplinirii funcției.

NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; rușine, dezonoare. – Ne- + cinste.

NECÍNSTE s. f. Lipsă de cinste; batjocură, ocară, insultă; rușine. Hotărî să ceară dreptate pentru necinstea ce i-a făcut soția lui. ISPIRESCU, L. 27.

necínste f. Dezonoare. Oprobiŭ. Neonestitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necinste s. f., g.-d. art. necinstei

necínste s. f., g.-d. art. necínstei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECÍNSTE s. 1. incorectitudine, necorectitudine, (înv.) incorecțiune, malonestitate. (~ unui slujbaș.) 2. v. dezonoare.

NECÍNSTE s. v. afront, batjocură, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

NECINSTE s. 1. incorectitudine, necorectitudine, (înv.) incorecțiune, malonestitate. (~ unui slujbaș.) 2. dezonoare, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

necinste s. v. AFRONT. BATJOCURĂ. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

Necinste ≠ cinste, onoare, cinstit, onest

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NECINSTE. Subst. Necinste, incorectitudine, necorectitudine, incorecțiune (înv.), corupție, corupere, coruptibilitate, venalitate (livr.). Escrocare, escrocherie, hoție, șarlatanie, șarlatanism (rar), potlogărie (fam.), potlogărit (fam.), pungășie, pungășeală (fam.), borfășie (rar). Înșelare, înșelăciune, înșelătorie, trișare. Infidelitate, nefidelitate, trădare. Ipocrizie, prefăcătorie, fățărnicie, fățărie (înv.), șiretenie, șireție (rar), viclenie, vicleșug, vulpenie. Măsluire, măsluială (rar), mistificare, mistificație (rar), falsificare. Mituială, mituire, șperțuială (fam.). Escroc, hoț, șarlatan, potlogar (fam.), pungaș, borfaș. Înșelător, trișor. Trădător. Ipocrit, fățarnic. Măsluitor, mistificator, falsificator. Mituitor. Șperțar, ciubucar (fig., fam.). Adj. Necinstit, neonest, incorect, corupt, coruptibil, venal (livr.), veros (livr.). Hoțesc, șarlatanesc (rar), potlogăresc (fam.), pungășesc (fam.). Infidel, nefidel, neloial, neleal. Ipocrit, prefăcut, prefăcător (rar), fățarnic, șiret, viclean. Măsluit, falsificat, denaturat. Vb. A fi necinstit, a fi incorect. A escroca, a fura, a hoți (rar), a potlogări (fam.), a pungăși (fam.). A înșela, a duce de nas, a trișa. A trăda. A se preface, a se fățărnici (înv.), a se fățări (înv.). A măslui, a falsifica. A da mită, a mitui, a da șperț, a șperțui. A lua mită, a umbla după șperț (după ciubuc). Adv. (În mod) necinstit, incorect. Hoțește, potlogărește (fam.). V. hoție, imoralitate, înșelătorie, josnicie; minciună, viclenie.

Intrare: necinste
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necinste
  • necinstea
plural
genitiv-dativ singular
  • necinste
  • necinstei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necinstesubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + cinste. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.