9 definiții pentru dezmierdător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

dezmierdător, ~oare a [At: MAC ARIE, GRAM, 115v/29 / V: (îvr) diz~, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezmierda + -tor] 1 (D. oameni) Care dezmiardă. 2 (D. mâini, degete) Care netezește sau atinge ușor (pe cineva sau ceva) în semn de tandrețe, de dragoste Si: alintător, mângâietor. 3 (D. cuvinte) Care exprimă tandrețe, care dezmiardă. 4 (Îvr; d. derivate lexicale) Diminutival. 5 Încântător. 6 (Îvr) Care satisface instinctele sexuale.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mîngîietor, alintător. Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ◊ (Adverbial) Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. ◊ (Substantivat) [Venus] dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. ♦ Care încîntă, care desfată vederea. Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351. Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193.

DEZMIERDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care dezmiardă; alintător; mângâietor. Mamă ~oare. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; mângâietor; alintător. /a dezmierda + suf. ~ător

desmierdător a. care desmeardă, mângăios: muzică desmierdătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmierdătór (-mier-) adj. m., pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre

dezmierdătór adj. m. (sil. -mier-), pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.

DEZMIERDĂTOR adj. 1. alintător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Cuvinte ~.) 3. alintător, hipocoristic. (Sens ~.)

Intrare: dezmierdător
dezmierdător adjectiv
  • silabație: dez-mier-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmierdător
  • dezmierdătorul
  • dezmierdătoru‑
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarea
plural
  • dezmierdători
  • dezmierdătorii
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarele
genitiv-dativ singular
  • dezmierdător
  • dezmierdătorului
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarei
plural
  • dezmierdători
  • dezmierdătorilor
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmierdător

  • 1. Care dezmiardă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alintător mângâietor 3 exemple
    exemple
    • Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat [Venus] dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care încântă, care desfată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfătător 2 exemple
      exemple
      • Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351.
        surse: DLRLC
      • Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Dezmierda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09