11 definiții pentru dezmetic desmetic dezmetec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

dezmetic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (înv) ~tec / S și: desm~ / E: nct] (Înv) 1 (D. oameni) Care umblă fără rost. 2 Care are o comportare lipsită de bun-simț. 3 (Pex) Lipsit de rațiune Si: descreierat, nebun, zănatic. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de echilibru, de bun-simț, de rațiune Si: aiurit, nesăbuit. 5 (D. oameni și animale) Dezorientat în fața unei situații Si: năuc, uluit, zăpăcit.

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.

dezmetec, ~ă a vz dezmetic

desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmétic (rar) adj. m., pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezmétice

dezmétic adj. m., pl. dezmétici; f. sg. dezmétică, pl. dezmétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMÉTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

Intrare: dezmetic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticul
  • dezmeticu‑
  • dezmetică
  • dezmetica
plural
  • dezmetici
  • dezmeticii
  • dezmetice
  • dezmeticele
genitiv-dativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticului
  • dezmetice
  • dezmeticei
plural
  • dezmetici
  • dezmeticilor
  • dezmetice
  • dezmeticelor
vocativ singular
  • dezmeticule
  • dezmetice
  • dezmetică
  • dezmetico
plural
  • dezmeticilor
  • dezmeticelor
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desmetic
  • desmeticul
  • desmetică
  • desmetica
plural
  • desmetici
  • desmeticii
  • desmetice
  • desmeticele
genitiv-dativ singular
  • desmetic
  • desmeticului
  • desmetice
  • desmeticei
plural
  • desmetici
  • desmeticilor
  • desmetice
  • desmeticelor
vocativ singular
  • desmeticule
  • desmetice
  • desmetică
  • desmetico
plural
  • desmeticilor
  • desmeticelor
dezmetec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmetic desmetic dezmetec

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9.
      surse: DLRLC
    • Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342.
      surse: DLRLC
    • Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546.
      surse: DLRLC
    • Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bezmetic
    surse: DEX '98 DEX '09