8 definiții pentru dezlănțuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezlănțuire sf [At: PONTBRIANT, D. / S și: desl~ / Pl: ~ri / E: dezlănțui] 1 (Înv) Desfacere din lanț. 2 Pornire bruscă și manifestare cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: declanșare, iscare, începere, (înv) prorupere, (înv) prorupție, (îvp) scornire, stârnire, venire. 3 Năpustire cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: izbucnire, prăvălire. 4 Angajare (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 5 (Pex) Manifestare violentă a cuiva.

DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui.

DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui.

DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei; pornire violentă, declanșare. Imperialismul german a jucat un rol de frunte în dezlănțuirea a două războaie mondiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 76. Vuietul înăsprit al vîntului, zborul nisipului și al pulberii, urgia de iad a dezlănțuirii neostoite a forțelor naturii îi acoperiră totul. MIHALE, O. 229. Fu o dezlănțuire fără margini, de mînie, de strigăte care să răsuceau spre cer. CAMIL PETRESCU, N. 22.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezlănțuíre s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri

dezlănțuíre s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZLĂNȚUÍRE s. declanșare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

DEZLĂNȚUIRE s. declanșare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

Dezlănțuire ≠ ferecare, încătușare, înlănțuire

Intrare: dezlănțuire
dezlănțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezlănțuire
  • dezlănțuirea
plural
  • dezlănțuiri
  • dezlănțuirile
genitiv-dativ singular
  • dezlănțuiri
  • dezlănțuirii
plural
  • dezlănțuiri
  • dezlănțuirilor
vocativ singular
plural