11 definiții pentru dezicere
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZICERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszicere s. f.] – V. dezice.
DEZICERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszicere s. f.] – V. dezice.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
dezicere sf [At: DDRF / S și: (înv) desz~ / Pl: ~ri / E: dezice1] 1 Retragere a celor spuse sau susținute mai înainte (recunoscându-și greșeala) Si: contrazicere, retractare. 2 Recunoaștere ca neadevărat (a ceva ce a fost susținut înainte) Si: negare, infirmare, tăgăduire. 3 Dezmințire. 4 Indicare a faptului că este altfel decât pare, că nu se potrivește, că este în dezacord cu... 5 Desolidarizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZICERE s. f. (Și în forma deszicere) Acțiunea de a (se) dezice; negare, lepădare de... – Variantă: deszicere s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZICERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESZICERE s. f. v. dezicere.[1]
- În original, incorect:... v. deziceri. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deszicere sf vz dezicere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESZICERE s. f. v. dezicere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESZICERE s. f. v. dezicere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESZICERE s.f. v. dezicere.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezicere s. f., g.-d. art. dezicerii; pl. deziceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dezicere s. f., g.-d. art. dezicerii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezicere s. f., g.-d. art. dezicerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezicere, dezicerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezmințire negare retractare
etimologie:
- dezice DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.