13 definiții pentru dezgustător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezgustător, ~oare a [At: DN2 / Pl: ~i, ~oare / E: dezgusta + -ător] Care trezește dezgust Si: respingător, scârbos.

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător.

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător.

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scîrbos, grețos. Am vrut... să pedepsesc un tip brutal care sporea bestialitatea și urîțenia în această societate [burgheză] și așa desgustătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 112. Oglinda îi atrăgea tiranic privirea, să-i arate obrazul cu cicatricea dezgustătoare. C. PETRESCU, Î. II 81.

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. [< dezgusta + -tor].

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. care trezește dezgust; respingător. (< dezgusta + -tor)

DEZGUSTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezgustă; care provoacă dezgust; respingător; repulsiv; antipatic; nesuferit. /a dezgusta + suf. ~ător

* dezgustătór, -oáre adj. Care te dezgustă.

desgustător a. 1. care inspiră desgust; 2. fig. care repugnează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezgustătór (respingător) adj. m., pl. dezgustătóri; f. sg. și pl. dezgustătoáre

dezgustătór adj. m., pl. dezgustătóri; f. sg. și pl. dezgustătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZGUSTĂTÓR adj. 1. dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos, (livr.) imund, (reg.) mârșav, (fam. fig.) borât. (~ la înfățișare.) 2. grețos, oribil, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. v. neplăcut. 4. v. oribil. 5. abject, monstruos, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~oare.) 6. infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~oare treabă!)

DEZGUSTĂTOR adj 1. dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. grețos, oribil, scîrbos, sinistru. (Un rînjet ~.) 3. dezagreabil, displăcut, disgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~) 4. infect, oribil, respingător scîrbos. (Ce caracter ~!) 5. monstruos, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 6. infect, respingător, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)

Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant

Intrare: dezgustător
dezgustător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgustător
  • dezgustător
  • dezgustătorul
  • dezgustătorul
  • dezgustătoru‑
  • dezgustătoru‑
  • dezgustătoare
  • dezgustătoare
  • dezgustătoarea
  • dezgustătoarea
plural
  • dezgustători
  • dezgustători
  • dezgustătorii
  • dezgustătorii
  • dezgustătoare
  • dezgustătoare
  • dezgustătoarele
  • dezgustătoarele
genitiv-dativ singular
  • dezgustător
  • dezgustător
  • dezgustătorului
  • dezgustătorului
  • dezgustătoare
  • dezgustătoare
  • dezgustătoarei
  • dezgustătoarei
plural
  • dezgustători
  • dezgustători
  • dezgustătorilor
  • dezgustătorilor
  • dezgustătoare
  • dezgustătoare
  • dezgustătoarelor
  • dezgustătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)